Imagora

Reacţii in presă:)

2007-05-28T10:22:00.000-07:00

NewsIn, 28 mai

Politicienii, dezinteresaţi de campaniile de imagine concepute de studenţi

Preşedintele PSD Mircea Geoanã şi vicepreşedintele PNL Norica Nicolai au lipsit, luni, de la prezentãrile echipelor care le-au fãcut proiectul campaniei de imagine politicã în cadrul ediţiei a şaptea a Olimpiadelor Comunicãrii, secţiunea Comunicare Politicã.
Preşedintele PSD Mircea Geoanã, care a participat, în prima parte a zilei, la consultãrile de la Cotroceni, nu a reuşit sã ajungã la eveniment. În urma briefului dat studenţilor de cãtre Geoanã, aceştia au conceput o campanie prin care liderul PSD era asociat cu imaginea celui mai puternic reprezentant al stângii româneşti.
De la eveniment a lipsit de asemenea şi vicepreşedintele PSD Victor Ponta, iar purtãtorul de cuvânt al social-democraþilor, Cristian Diaconescu, a intrat în salã la zece minute dupã ce echipa lui prezentase proiectul de campanie.
Dintre cele zece echipe calificate în finalã la ediţia 2007 a Olimpiadelor Comunicãrii, s-au prezentat nouã, echipa vicepreşedintelui PNL Crin Antonescu renunţând la participare.
Politicienii care au venit alãturi de echipele lor au fost deputatul PIN Lavinia Şandru, deputatul UDMR Antal Arpad Andras, deputatul PC Bogdan Ciucã şi deputatul Uniunii Armenilor, Varujan Pambuccian.
Din partea PD a venit Cosmin Popp, cel mai tânãr deputat din istoria Parlamentului României, intrat în acest for la 23 de ani. Campania acestuia a fost realizatã de echipa "The Hatters" şi are mari şanse sã fie pusã în aplicare în campania electoralã premergãtoare alegerilor PE, aşa cum a declarat Popp pentru NewsIn. "În mod cert ceea ce aţi vãzut acum va fi pus în aplicare în campanie. Aş vrea sã precizez cã eu le-am dat doar coordonatele, sã creascã gradul meu de notorietate în circumscripţia de vot în care am fost ales, iar ei au conceput toatã campania. Ideile le aparţin în totalitate. (...) E adevãrat cã am muncit foarte mult împreunã, mai ales în ultima sãptãmânã. Ne-am întâlnit aproape în fiecare zi", a declarat luni pentru NewsIn deputatul PD Cosmin Popp. El a mai precizat cã, în condiţiile în care campania pentru PE, prezentatã luni, va fi încununatã de succes, va pãstra legãtura cu echipa de studenţi care a realizat-o. "Este o şansã uriaşã pentru ei sã se afirme. Campania propriu-zisã va fi testul adevãrat, iar dacã rezultatele vor fi pozitive, atunci vor avea multe porţi deschise. Eu am de gând sã îi pãstrez oricum lângã mine", a declarat Cosmin Popp.
La fel de mulţumitã de echipa ei a fost şi Lavinia Şandru, care a dat studenţilor aceeaşi temã: realizarea unei campanii în urma cãreia sã câştige un loc în Parlamentul European. Şandru a propus membrilor echipei "Imagora" sã lucreze cu ea în campanie, mai ales cã este prima pe care i-o face cineva. "Eu mi-am fãcut mereu campaniile singurã, e prima oarã când lucrez cu o echipã. Sunt foarte încântatã de ce a ieşit", a spus vicepreşedintele PIN.
Ediţia a şaptea e Olimpiadelor Comunicãrii, organizatã de asociaţia de comunicare Ethos, a început pe 19 martie şi se terminã pe 1 iunie. Locul în care se fac prezentãrile publice, luni, 28 mai şi marþi, 29 mai, este sala Nicolae Iorga din Palatul Parlamentului.
Câştigãtorii Olimpiadelor Comunicãrii de la toate cele patru secţiuni (comunicare politicã, relaţii publice, comunicare instituţionalã şi advertising - n.r.) vor fi anunţaţi vineri, 1 iunie, în urma notelor primite de la juriu.
Din juriu au fãcut parte preşedintele Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale, Alfred Bulai, directorul general al cotidianului "Ziua", Sorin Roşca Stãnescu, redactorul-şef adjunct al cotidianului "Jurnalul Naþional", Victor Ciutacu şi analistul media Ovidiu Miculescu.
Tot din juriu au mai fãcut parte Ioana Grindean, director comunicare şi integrare europeanã la primãria sector 1, Ştefan Stanciugelu, conferenţiar universitar doctor la SNSPA şi Alice Ratyis, consilier parlamentar în Parlamentul României. În locul lui Ovidiu Nahoi, redactor-şef adjunct la ziarul "Adevãrul", a participat Ion M. Ioniţã - senior editor la departamentul politic al ziarului.
Absenţii din juriu au fost Dan Sultãnescu, director executiv la Institutul Pro, Mircea Toma, şeful biroului social-politic de la sãptãmânalul Academia Caþavencu şi Mihai Coman, decanul Facultãţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

Adrian Mitrea, redactor NewsIn

In focul Olimpiadelor

2007-05-24T14:04:00.000-07:00

Astazi a fost o zi lunga...tare lunga. Timpul se dilata cand simti ca nu mai ai idei si revii imediat in criza de timp in momentul in care iti dai seama ca nu mai ai timp sa nu mai ai idei. A fost inca o zi dedicata in totalitate echipei. Asta apropos de discutiile despre cum se face o echipa, cum se mentine si cum se conduce o echipa catre succes.
Sunt obosita si mai sunt atatea lucruri de facut. Nu neaparat pentru fabuloasa noastra campanie pe care o vom prezenta luni. Avem multe de facut pana luni. O sa le facem, cu brio. Am un feeling :) Cred ca stresul da roade in unele situatii. Chiar cred. Azi am primit si dovada. 10 ore de echipa, 10 ore de brainstorming, 10 ore de somnolenta, idei geniale si idei proaste, razgandiri si explicatii. Mi-a pacut de noi azi. Nu am fost foarte productivi, dar ne-am dat interesul. Ne-am implicat, am si tipat un pic, fiecare pentru ideea lui. Au rasunat holurile SNSPA-ului de idei azi :) Dar nu e niciodata despre ideea mea sau a ta, e vorba de idei care vin din idei. Nici nu va inchipuiti ce lanturi mai mult sau mai putin logice am nascocit azi, ce flotari creative am facut printre cuvinte. Campania are un contur, finally. Campania arata bine. Campania are sens. Campania ne place. Cel putin azi. Maine e o alta zi si cu siguranta piticii de pe creier ne vor sopti ca trebuie sa putem mai mult de atat. Maine piticii mei au liber. Nu mai ascult de pitici maine. Maine suntem rationali si sintetici. Propun sa fim rationali! Team, ce zici?
Imagora se apropie incet incet de ziua taierii, sau cum a spus-o mai frumos Marius Balaci - “daca tot e sa fie o tragedie, macar sa fie una grandioasa”. Nu o sa fie o tragedie, o sa fie o experienta minunata, o sa fie tot ce vrem noi sa fie, o sa fie triumful piticilor buni asupra piticilor rai.

O sa fie o zi pe care cu singuranta nu o sa o uitam prea usor. Nu-i asa, Team? Am eu un feeling ;)

DEZBATERE: Comunicarea Politică în Second Life

2007-05-15T03:22:00.000-07:00

În paralel cu obişnuitele post-uri, ne-am decis să lansăm o dezbatere care, sperăm noi, să vă stârnească interesul!

Umblă vorba prin “satu’ global”, cum că cei 20.000 de utilizatori ai Second Life din România, vor avea posibilitatea să participe la un referendum virtual, pe tema suspendarii lui Băsescu.

Astfel, protagoniştii noştri politici au la dispoziţie (în mod nepreferenţial) o sală de conferinţe virtuală, numai bună pentru a fi exploată din punct de vedere electoral. Aici se pot organiza mitinguri virtuale, activităţi promoţionale şi, evident, se va putea vota, graţie urnelor de vot instalate de iniţiatorii proiectului.

Utilizări similare ale acestui canal de comunicare au fost încurajate de staff-urile de campanie ale candidaţilor: Segolene Royal, Nicolas Sarkozy, Francois Bayrou şi Le Pen, în cadrul recentelor alegeri din Franţa.

Mai multe aflaţi aici: http://www.referendumvirtual.info/ şi în articolul “Românii din Second Life vor avea referendum virtual pe tema suspendării lui Basescu” din Ziua.

CE ANUME?

În contextul exploziei New Media în lume, care ar putea fi riscurile şi oportunităţile generate de utilizarea unui canal, gen Second Life, în comunicarea politică din spaţiul mioritic?

Vă aşteptăm nerăbdători opiniile!

Un " NA" hotarât

2007-05-12T12:12:00.000-07:00

Ping-pong-ul dintre cele două tabere, pro şi contra Băsescu, este spectaculos. Preocupaţi de pasele unora şi altora, liderii, fie ei politici sau de opinie, au uitat că mai există şi o a treia categorie: cea a nehotărâţilor. Cum argumentele raţionale lipsesc din discursul politic al acestor zile, indecişilor nu le rămâne decât să voteze " NA".

Polarizare. Acesta este cuvântul de ordine al ultimelor săptămâni. Ţii cu Băsescu sau nu. Regăsim această împărţeală peste tot: pe scara blocului, la coadă la ghişeu şi mai cu seamă în presă. Eticheta pro sau contra Traian Băsescu e la modă.

Dacă cernem însă atacurile la persoană, frazele bombastice şi jignirile grosolane nu mai rămâne mare lucru de văzut şi de auzit. În acest peisaj aiuritor minoritatea (sau majoritatea?) încă tăcută a nehotărâţilor îşi caută motivele pentru a trece de partea lui sau a lor.

Nehotărâţii au înţeles de fapt ca moneda are două feţe şi au ales, cel puţin pentru moment, să opteze pentru muchie. Cred ca tuturor ne-ar prinde bine să fim măcar pentru o clipă nehotărâţi, să avem răgazul de a cântări raţional faptele politicienilor pe care i-am votat sau nu.

Sunt destui aceia care pe 19 mai nici măcar nu vor merge la vot. Dar mai sunt şi cei care, votând DA sau NU , vor face un compromis şi vor renunţa la unele valori în favoarea altora. Un "NA" hotărât le-ar arăta poate politicienilor, fie ei opozanţi, la putere sau suspendaţi, că au mers prea departe.

Fuse şi se duse...

2007-04-27T10:32:00.000-07:00

Azi (27 aprilie) a avut loc, la Craiova, primul miting anti-Băse organizat de PSD, începând astfel, în mod oficial, campania pentru demiterea preşedintelui suspendat. Câteva opinii proprii:

Urmărind mitingul în direct pe Realitatea, primul lucru care mi-a zgândărit simţurile a fost amplasarea unui ecran imens în stradă, lângă Casa de Cultură. Bună organizare...ziceam în sinea mea...s-au gândit chiar şi la oamenii din spate care, fără ecran, nu-l vor vedea prea bine pe Geoană. Apoi am aflat că, de fapt, discursul se va rosti în interiorul Casei de Cultură (cu 300 de locuri), iar ecranul e pentru cei de afară (aproximativ 3000). Aici m-au pierdut...Dacă PSD-ul e un partid al maselor, iar sala şi ecranul costă, nu era mai ieftin şi mai eficient ca domnul Geoană să-şi ţină cuvântarea în mijlocul simpatizanţilor? Nu avea discursul un impact mai mare afară? Sau dă mai bine o sală arhiplină în comparaţie cu o piaţă ocupată de vreo 3000 de oameni?

Tot din seria ambiguităţilor, speech-ul preşedintelui PSD a lansat mesajul „Azi la Craiova, mâine la Cotroceni!”, în timp ce audienţa îl acompania: „Geoană preşedinte!”. Ok, dar campania nu e cumva pentru demiterea lui Traian Băsescu? Să nu cumva să înţeleagă lumea greşit şi, prezentându-se la referendum, să constate că pe listă nu apare niciunde numele Geoană. În schimb, apare numele Băsescu...aşa că, dacă tot s-au săturat de el, votează NU şi se întorc liniştiţi acasă.

Totuşi spre final, s-au mai limpezit cât de cât apele, iar Geoană i-a îndemnat pe olteni: "Pe 19 trebuie să spunem cu toţii: fuse şi se duse! Ieşiţi la vot şi daţi o şansă României!"

Ca aspecte pozitive, pe lângă numărul de oameni strânşi, pot spune că nu mi s-a părut rău mesajul: „Şi noi suntem poporul” de pe pancartele manevrate prin mulţime. Cred că are şanse să prindă în rândul electoratului PSD, dar aici nu mă arunc în analize...vă las pe voi să decideţi!

Am blog, deci exist!

2007-04-26T01:57:00.000-07:00

Am participat ieri (miercuri 25 aprilie - sediul ARRP) la o dezbatere cu tema: E-PR. Blogul şi reputaţia. Din câte am reţinut eu după discuţiile de acolo e musai să ai blog pentru că toţi oamenii au. Şi dacă nu au, e sigur că o să îşi facă. Şi dacă nu o să îşi facă, e sigur că aceiaşi oameni o să citească bloguri. Şi dacă nu o să citească bloguri, asta e chiar problema lor. Invitaţi: Dumitru Borţun, Dorina Guţu, Marius Balaci şi Bogdan Hrib.
Ce reputaţie îţi poate aduce un blog? Mai bine zis, ce reputaţie îmi poate aduce mie un blog, de exemplu acest blog, blogul echipei Imagora? Pe lângă faptul că este trendy-fancy-cool să îl ai şi să scrii pe el, că omul te poate citi şi astfel există o mică/mare posibilitate de a te cunoaşte, blogul are şi o capcană. Capcană subliniată ieri de către domnul Borţun şi care îi are în centru pe cei care îţi citesc blogul. Ideea este că eu, scriitorul, spun tot ce spun acum cu scopul de a-mi impresiona într-un fel publicul. Eu stiu sigur că unii vor citi acest post şi astfel imi creez o scriitură care să îi facă pe aceştia să revină pe meleagurile Imagorei.
Reputaţia se construieste în timp. Te poţi folosi de blog pentru a ţi-o construi. Nu cred însă că te poţi baza doar pe blog în realizarea unei reputaţii. Există exemple de bloggeri care mă contrazic, persoane care s-au făcut cunoscute doar prin intermediul blogurilor. Eu am decis ca acest blog, http://imagora-imagora.blogspot.com/, să îşi continue existenţa şi după ce Olimpiadele îşi vor închide porţile pe anul 2007. Avem o reputaţie de construit…părerea mea.

După...Incă la Olimpiade

2007-04-25T13:26:00.000-07:00

Uite că a trecut şi ziua cea mare... suntem întregi, cu toţi neuronii la apel, puţin mai calmi şi mai dormiţi, dar la fel de leneşi. De asta a durat ceva pană să punem şi pe blog noutaţile. A fost cred de vină stresul acumulat în ultima săptămână. Ne-a luat ceva să ne revenim. Eu mi-am revenit de tot. Aşa că primul meu post de pe blogul minunatei, fantasticei şi mirobolantei echipe I(iiiiiii)magora(aaaaaa)!
Ne-am calificat, oameni buni, în finală la Comunicare Politică. Olimpiadele Comunicării here we come! asta era ideea cu care trebuia să-mi încep postul. După 1 zi şi un pic de emoţii mascate, optimism la pământ şi realism critic exacerbat, am primit şi mult-aşteptatul mailul de la Marius Balaci. Suntem bucuroşi, eu un pic în stare de şoc după munca de convingere cu propria mea persoană ca nu e capătul lumii dacă pierdem. Am mai trăit anul trecut experienţa unei ne-calificări, aşa că nu prea ştiu cum să reactionez acum, dar învaţ repede pe parcurs. Eu, personal, sunt un pic dezorientată. Nu prea stiu ce, unde, când şi mai ales cum. O fi bine, o fi rau? Cu siguranţă o să fie bine.
Am eu un feeling ;)

Înainte..(urmează "După")

2007-04-22T13:34:00.000-07:00

În 24 de ore vom fi in faţa comisiei. Nu avem prea mari emoţii acum..suntem prea obosiţi după 8 ore de dezbateri, razgândiri şi nervi aşa, ca pe ultima sută de metri. Campania noastră e a noastră, o ştim ca pe apă, e munca noastră din ultimele săptămâni şi credem in ea. Ceea ce dorim şi juriului:) Obositoare, stresante, extenuante...cam aşa au fost ultimele zile. Ziua de mâine se va inscrie şi ea în acelaşi şablon sau va fi răsplata orelor nedormite şi a veşnicelor şi epuizantelor întrebări de genul o fi bine? o fi rău?

Post-ul unui student stresat:)

Imagora la Olimpiadele Comunicarii

2007-04-20T23:48:00.000-07:00

Cine?

Este probabil întrebarea cea mai importantă. Cine a gândit campania şi cine este Imagora? Ei bine, Imagora are personalitate multiplă: este şi fată şi băiat, s-a nascut în zone diferite ale ţării, vorbeşte atât cu accent moldovenesc cât şi cu accent ardelenesc, fumează dar este şi nefumătoare, are opinii diferite şi nu de puţine ori se contrazice cu ea însăşi. Imagora e la început de drum dar a învăţat că în spatele oricărui proiect stau oameni, că nimic bun nu se obţine uşor şi că în comunicare politică idealiştii sunt o specie rară.

Ce?

Să-i mobilizăm pe români să voteze Constituţia Europei. Imagora era o echipă încă înainte să se anunţe tema de preselecţie. Nu se numea aşa, dar ea exista. Am fost cu toţii dezamagiţi de cerinţă: ne aşteptam să promovam o persoana şi nu un act, oricât de fundamental şi de european ar fi el. Dar asta a însemnat o altă lecţie pentru noi: în comunicare politică, precum şi în alte domenii ale comunicării, nu prea ai ocazia să îţi alegi clienţii şi campaniile. Ai un obiectiv, fă tot posibilul să îl atingi. Aşa că ne-am conformat. Ni s-a părut dificil să convingem românii de un lucru de care, credem noi, sunt deja convinşi: acela ca Uniunea Europeană înseamnă un pas înainte pentru Romania. Aşadar, tema nu ne-a ajutat, ba dimpotrivă. Cu asta ne-am bătut capul cam două săptămâni.

Cum?

Anevoios. Am avut zile bune, când lucrurile păreau să se îndrepte spre acel tot unitar al unei campanii reuşite dar şi zile rele, în care simţeam că totul ar trebui schimbat. Râsul şi glumele au funcţionat ca o supapă. Am râs în principal de noi şi asta a reprezentat cea mai bună autocritică.

Când?

La 9 dimineaţă, la 8 seara, înainte şi după Paşte, uneori noaptea. Orele matinale şi vacanţa prelungită de Paşte au împuţinat în câteva rânduri componenţa Imagorei. No hard feelings.

Unde?

SNSPA, sala 10, sala 11, sala 15, la cantină, în Leu, la metrou,la noi acasă-Olimpiadele Comunicării. Anywhere.

De ce?

Pentru că e firesc. E firesc să vrei mai mult, să te implici, e firesc să nu urmareşti doar scopuri imediate.

Băse nu uita, salută-ţi galeria!

2007-04-20T14:17:00.000-07:00

Ieri a fost chemat, pe banca de rezerve, preşedintele nostru jucător. Ca în orice meci de fotbal, nici în politică nu se poate face uitat tot ritualul ieşirii de pe gazon, respectiv de pe gazonul din Palatul Cotroceni.

Am fost ieri, doar în trecere, prin Piaţa Universităţii. Show-ul a trecut, au mai rămas doar câteva sute de indivizi care strigau: “Noi suntem poporul! Noi suntem poporul!”. Eu m-am declarat dezamăgit profund de susţinătorii preşedintelui, care erau într-un număr atât de mic la ora 20:30 în piaţă. Nu tu claxoane, nu tu steaguri şi pancarde interesante, nu tu Scooter.

Două evenimente care mi-au atras atenţia vreau să vi le istorisesc. Numero uno: un individ care, cocoţat pe ceva, probabil pe o ladă de bere, folosindu-se de o portavoce, striga. Nu ştiu ce anume, nici nu mă interesează. Partea interesantă este că automat, ca pe orice stadion românesc care se respectă, s-a trezit cu două PET-uri care pluteau sublim în aer, având ca ţintă precisă fruntea oratorului. O eschivă reuşită urmată de părăsirea “podiumului” de pe care vorbea.

Numărul doi în top, la o distanţă foarte mică: frumoasele zvonuri care apar în astfel de momente. Lângă mine stăteau doi băieţi care vorbeau despre venirea unor dinamovişti care să scandeze şi ei pentru Băsescu. Nu am înteles legătura. Parcă domnul Băsescu s-a declarat stelisto-rapidist şi nu câine roşu.

Întrebarea zilei de ieri: câte etape suspendare va primi agora de la Universitate din partea lui Mitică Dragomir sau a lui Fănică de la colţul străzii?

Concluzia zilei de ieri: un meci cu Valencia scoate mult mai mulţi oameni la Universitate decât un meci cu Parlamentul…

Azi, în agora bucureşteană

2007-04-19T08:09:00.000-07:00

Dacă ciuleşti bine urechile, undeva într-un colţişor al Europei se poate auzi o salbă de voci agitate. Totuşi ne vom apropia mai mult să putem discerne ce se întâmplă.
La o primă vedere, observăm o hoardă zeflemisitoare strânsă în jurul unui tun pe care-l încarcă cu o suspendare. Undeva în faţa lor, o mulţime de oameni simpli revoltaţi ţin pe umeri un marinar, strigând “Jos Parlamentul, Jos Parlamentul!”.

Ca simplu privitor, nu ştiu exact cum s-a ajuns aici. Ignoranţa crasă a demnitarilor faţă de agenda publică, sau un Băsescu care s-a arătat incomodat de această instituţie? Cert este faptul că oameni adunaţi în Piaţa Universităţii strigă mânioşi: “Jos Parlamentul!”, iar acest lucru nu poate decât să mă îngrozească.

Urnele cu cenuşă...

2007-04-19T06:37:00.000-07:00

322 pentru, 108 împotrivă, două urne, o singură concluzie: preşedintele Băsescu este suspendat.
Nu vreau să vorbesc despre ce s-a întâmplat azi (joi) în Parlament, vreau doar sa fac o mică observaţie: cât de repede circulă informaţia. Nu au apucat politicienii să jubileze sau să ofteze după ce au auzit scorul de 3-1 pentru suspendare, că au şi început mesajele să zboare deasupra capetelor noastre pe Marele Messenger:
“La 18:30 in Piata Universitatii se va organiza un miting pentru sustinerea Presedintelui Basescu. Va invitam sa participati la acest miting si sa va exprimati protestul fata de abuzul parlamentarilor corupti.”, sau “La 19:00 in Piata Revolutiei se va organiza un miting pentru sustinerea Parlamentului. Va intvitam sa participati la acest miting si sa va exprimati protestul fata de abuzului Presedintelui tiran si corupt.”, sau “mafiotii l-au suspendat pe Basescu ,care a fost ales de popor , daca esti roman adevarat , voteaza-l tot pe el sa scapam de mafioti si de comunisiti”.
În paralel cu mobilizarea internauţilor, Piaţa Universităţii devine tot mai aglomerată, iar imaginea demnitarilor ce cărau două urne, albă şi neagră, spre Biroul Permanent, formând parcă un cortegiu funerar purtându-şi sobri recipientele cu cenuşă, păleşte sub presiunea scandărilor din stradă.
Întrebarea mea este: domnul Băsescu a fost/este/va fi o pasăre Phoenix?

Mişi din Agora

2007-04-19T06:29:00.000-07:00

Dacă eşti o fire curioasă, cu o doză calculată de naivitate, şi vrei să afli cam ce cred oamenii despre UE şi a sa Constituţie, fără să te laşi totuşi condus de preconcepţii, ce faci? Eu şi cu Paul am zis că ieşim în stradă şi întrebăm! Astfel, într-o zi senină şi promiţătoare, ne-am scos toga de la naftalină şi, cu chestionarul la purtător, am pornit cu paşi repezi spre agora târgumureşeană.
Bâjbâind aşa o zi întreagă, am dat în cele din urmă de un parc în care ştiam noi că se adună diverse grupuri de pensionari preocupaţi în ale cetăţii. Aici l-am cunoscut pe Mişi. Trebuie să recunosc că, după o zi întreagă de chestionat victime ale sistemului ticăloşit, Mişi, bătrânelul simpatic, a apărut ca o revelaţie. Parcă ne-a simţit el aşa de la distanţă că umblăm cu politica, fie ea şi europeană, aşa că nu a ezitat prea mult şi ne-a atras abil în mrejele unei dezbateri cetăţeneşti.
Deşi trecut peste 80 de ani, era cu informaţia la zi, mărturisindu-şi pasiunea pentru posturile TV de ştiri. Ba chiar i-a trimis o scrisoare lui Dumitrescu de la Realitatea. Ce m-a impresionat la el a fost că, spre deosebire de mulţi alţi pensionari chestionaţi, Mişi nu se arăta vrăjit de demagogia politicienilor noştri şi nici nu se arăta dispus să cadă în dulcea resemnare. Ba mai mult, cunoştea mult mai multe despre Constituţia Europeană decât mulţi tineri sau adulţi ce se arătau nepăsători la astfel de chestiuni.
La sfârşitul acestui plăcut schimb de percepţii, mi-am adus aminte că, din nefericire, Mişi nu se încadrează într-un public reprezentativ din punct de vedere electoral...dar, cel puţin mie, mi-a făcut mare plăcere să-l cunosc.

Vocea poporului sau despre cum să cerşeşti opinii:

2007-04-19T00:50:00.000-07:00

Taximetrişti, navetişti, blatişti, poliţişti, pensionarişti, mulţi şi nu prea “işti” târgumureşeni. Ne-a venit nouă în minte să ajungem la popor, să cunoastem şi să întrebăm şi noi pe Vox Populis ăsta ce părere are de una de alta.
Un chestionar, puţine întrebări, multe bătăi de cap au fost de ajuns pentru a putea ieşi în stradă. Odată ajunşi acolo, eu şi Tudor, celălalt coleg în ale sondatului am ocupat strategic nişte locaţii foarte importante unde am considerat noi că o să găsim persoane interesante, interesate şi răbdătoare care să ne răspundă la câteva întrebări.
Astfel am urmat axa mult prea strategică: gară mare din oraş, parcare de supermarket, parcare de taxi, parc. Oameni liniştiţi, români şi maghiari, maghiari şi români, femei şi bărbaţi, informaţi şi mai puţin informaţi, jumătate cooperanţi, cealaltă jumătate cam speriaţi de feţele noastre. Întrebări şi răspunsuri. O senzaţie ciudată, dar plăcută, atunci când iei pulsul politic de pe stradă, altă senzaţie ciudată, nu foarte plăcută, atunci când pulsul acesta începe să se răstească la tine ca şi cum tu, omul cu foile, ai fi vinovat pentru toate neajunsurile lor.
Concluzia unor zile petrecute pe minunatul trotuar din Ardeal? Lumea e cam sătula de România, de mai marii noştri politicieni şi de partidele lor gălăgioase, de zgomotul maşinilor, albinelor, trântorilor, visând (aceeaşi lume) la mult lapte şi la mult mai multă mieuro de la UE. Trăiasca matca, trăiască şi stuparii noştri, dar mai presus de toate să trăiască întru mulţi ani fericiţi zummmzzzăiala! (Paul)